Globul magic terestru

Sunt o fire pasionată de nou şi fascinată de diferenţele dintre oameni şi dintre popoare. Aceste diferenţe îmi vorbesc, de fiecare dată, despre miracolul numit OM. Despre cât de complecşi suntem şi totuşi cât de asemănători în punctele esenţiale.

Să vă zic un banc. Cică la facerea lumii, Dumnezeu îi cheamă la el pe reprezentanţii tuturor naţiilor, pentru a le oferi un cadou. Ultimul ajunge ardeleanul (eu mi-s din Ardeal :D). Dumnezeu, văzându-l, îi zice: "Tu ai ajuns aşa de târziu că mi s-au terminat darurile. Au mai rămas prostia şi frumuseţea. Pe care din ele o alegi?" Ardeleanul stă puţin pe gânduri şi apoi spune: "Apăi no, frumuseţea-i trecătoare..."

Suntem, aşadar, diferiţi. Şi oameni diferiţi au sculptat în sol clădiri diferite. Au vopsit casele în culori diferite şi au impregnat atmosfera de tradiţii şi obiceiuri diferite. Dacă aş avea încă o viaţă, le-aş vizita pe toate. Aşa, sunt prinsă într-un sistem care-mi impune să merg la serviciu în fiecare zi, să-mi plătesc facturile, să nu am foarte mult timp în care să mă preocup de mine. De exemplu, nu am văzut până acum nici măcar Parisul. Şi este cu siguranţă un oraş de vis, pe care orice fată (şi orice fire romantică, indiferent de sex) ar fi încântată să îl viziteze.

Mirajul Parisului a fascinat şi continuă să fascineze imaginaţia atâtor romancieri. Dacă aş ajunge acolo, unul din primele lucruri pe care le-aş vizita ar fi Turnul Eiffel. M-aş urca pe această scară către cer şi aş privi mapamondul de deasupra, asemenea unei fiinţe atotpătrunzătoare. Şi da, mi-aş face câteva selfie-uri cu mine în perspectiva unei regine. :) Ştiu, sunt cam melancolică. Şi mă răsfăţ. Bear with me, will you?

Apoi, mi-aş dori mult să vizitez muzeul Luvru. Unul din muzeele cele mai încărcate în semnificaţii istorice, dacă pot spune aşa. Loc de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni şi probabil cel mai vizitat muzeu de artă din lume. Mie numele Luvru îmi trezeşte amintiri din romanele de capă şi spadă ale lui Alexandre Dumas tatăl. Ştiaţi că celebra Mona Lisă a lui Leonardo da Vinci este expusă acolo? Şi că în faţa muzeului se află o piramidă spectaculoasă? Muzeu care îşi schimbă aproape complet înfăţişarea noaptea, îmbrăcându-se într-o haină de lumini? Mi-aş face şi acolo multe poze.

A doua zi, aş trece pe sub Arcul de Triumf şi peste superbul pod Alexandru al III-lea, în zbor spre, cine ştie, poate Basilica Sacre Coeur (Inimă Sacră). Sau poate m-aş opri pur şi simplu pe pod, admirându-l. Dacă nu ştiaţi, acesta e realizat din oţel şi piatră, în stil Art Nouveau, şi a fost montat de nişte macarale imense. Este decorat cu felinare şi străjuit pe margini de nimfe şi îngeri. La capetele lui sunt statui poleite cu aur.

Nu poţi spune Paris fără să te gândeşti la bulevardul Champs Elysees sau la cabaretul Moulin Rouge. Primul, numit astfel în 1709, semnifică drumul pe care îl parcurg eroii după moarte (literal înseamnă Câmpiile Elizee sau Elysium). Este unul din bulevardele pariziene cele mai importante, unde au loc parade cu ocazia diverselor sărbători sau festivităţi. În ce priveşte Moulin Rouge, numele lui este inexorabil legat de naşterea dansului de tip can-can. Un termen care a fost demonetizat, astăzi ajungând să semnifice lucruri triviale, superficiale, gălăgioase. Dar istoria şi arta rămân deschise celor curioşi, iar cabaretul a făcut subiectul unui minunat film din 2001, cu Ewan McGregor şi Nicole Kidman.

Şi dacă tot am vorbit de filme, probabil cu toţii aţi auzit de celebra operă din Paris, fie şi numai prin intermediul ecranizării Fantomei de la operă, în filmul (sau filmele) cu acelaşi nume. Cum Parisul este un renumit centru cultural, din periplul noastr imaginar pe străzile lui nu putea lipsi nici această operă. După cum nu puteau lipsi locurile unde poţi gusta şampanie fină sau de unde îţi poţi cumpăra parfumuri rafinate franţuzeşti. Şi probabil multe altele, dacă aş avea timp şi spaţiu pentru ele.

Trăim într-o lume minunată, aflată pe un glob magic, din care, din păcate, vedem prea puţin. Tocmai de aceea, dacă vă faceţi puţin timp liber, uitaţi de orice grijă şi permiteţi-vă o mică escapadă de neuitat. Pentru că, vorba aceea, de întinerit nimeni nu o face.